Monday , 20 November 2017
Breaking News

Lumini şi umbre de februarie

Smighian Cornel pentru Editorial 2Apropierea Zilei îndrăgostiţilor sau a îndrăgostelilor, omagiată de Sfântul Valentin ori de mai neaoşul Dragobete, ori şi şi, ori în fiecare zi, ar fi un oarecare semnal de desprimăverire. Ar fi doar, pentru că temperaturile sunt încă de iarnă aşezată temeinic, baba Dochia neavând încă motive estetice pentru a se gândi la colecţia de primăvară – vară.

În pofida temperaturilor joase, în politica internă şi cea internaţională, temperaturile dau în  clocot, spre incandescenţa dramatică a evenimentelor factuale.

În privinţa Iaşului, a stârnit un oarecare interes îndemnul oficial al municipalităţii la o unitate mai… coerentă, pentru promovarea Iaşului în competiţia de recunoaştere a calităţii sale de capitală culturală europeană, dar mai ales, anunţul oficial al Primăriei prin  se recunoaşte renunţarea, cel puţin pe moment, la inoportunul proiect de modernizare a parcului dintre Catedrala Mitropolitană şi Teatrul Naţional. Pe moment, una din ultimele oaze de verdeaţă a centrului oraşului, pare iertată de modernizarea menită a mai moşi o parcare subterană, considerată ca fiind absolut necesară unei artere pietonale! Evident, renunţarea Primăriei la acest controversat proiect, pare-se, n-ar avea nici o legătură cu intenţia unor societăţi din ce în ce mai civile de a promova un referendum de demitere a Primarului…

La nivel central, ofensiva DNA pentru a-i aduna la aceeaşi răcoroasă temperatură pe mai toţi cei care au devalizat ţara în ultimul sfert de veac, demers justiţiar salutat de partenerii externi, are totuşi câteva umbre care sugerează că se operează cu măsuri şi limbaj diferit, funcţie de client, că înţelegerile şi dările în gât a unor sifonarzi pot constitui merite ori preţul unor iertări de păcate la fel de grave, că nici cei care dresează anchetele ori fac încadrări şi produc sentinţe nu sunt chiar imaculaţi, reamintindu-ne îndemnul evanghelic, după care este nimerit să ridice piatra doar cel fără de păcat…

În dimensiune externă, am constatat cu toţii că reprezentarea noastră diplomatică, de care s-a tot plâns diaspora, este suficientă, arogantă, defectuoasă şi defectivă, păcate care chiar n-au nimic de-a face cu diplomaţia veritabilă ori cu minimul profesionism al bunului simţ. Ce fel de Institut Cultural Român e cel care pune etichete peiorative unor alţi români, ce fel de corp diplomatic avem prin ambasade, de neclintit nici după povestea cu votul blocat al diasporei, cu jandarmii ori carabinierii?

Tot în spaţiul extern din proxima vecinătate, prelungirea războiului hibrid de la graniţa estică a Ucrainei şi eventualitatea externalizării acestuia, prin ciocnirea mai multor sfere de interese în care nimeni nu mai ţine cont de pagubele colaterale, readuce în actualitate vulnerabilităţile de siguranţă naţională pe care le-am tot ignorat cu iresponsabilitate, uitând lecţiile istoriei care ne-au mai avertizat, măcar de două ori, că logica marilor puteri excede dilemele existenţiale ale mai modestelor entităţi statale.

Că nu degeaba ne îndemna poetul să ne iubim pe tunuri…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*