Monday , 20 November 2017
Breaking News

Despre Cultură, numai de bine!

Smighian Cornel pentru Editorial 2În cea mai recentă şedinţă de Consiliu local, printre altele, a căzut ca nicovala unde-i pică bine voinicului, ştirea cum că mai toate pregătelile frenetice, strategiile ambuscate şi alte ziceri şi alea alea dinspre elita culturală, menite a consacra caracterul de capitală culturală europeană a Iaşului, nu s-ar prea concretiza în oarece, acolea, de-o brumă de proiecţie intenţională. Deşi, spune răguşit vocea bărboasă a Opoziţiei, ceva bani-destui, s-ar cam fi văduvit prin respectiva Fundaţie, grijită taman pentru a cugeta la o astfel de intreprindere, cum să facem din capitala culturală care e oricum Iaşul, o pleasnă europeană.

Considerându-mă doar un optimist mai bine informat, încrederea mea în cvasi-integralitatea intelectualităţii ieşene este cel puţin bine temperată, dacă nu reţinută, evident cu excepţiile şi scuzele de rigoare. Se aude în schimb că, deşi naşte şi la Moldova oameni, respectiva strategie ar trebui ca, până la urmă, s-o facă alţii, din exterior, chiar streini de s-ar putea, nu doar de Iaşi ci şi de păcătoasele cutume native ale imposturii şi mediocrităţii, mereu temătoare de contrast. Sigur că e cel puţin straniu pentru un centru universitar cu cea mai venerabilă şcoală a ţării, inclusiv în Filologie, Litere şi Literatură, cu universitate de Arte frumoase şi suma unor la fel de venerabile şcoli şi instituţii de cultură, o astfel de strategie trebuie să o facă mai mereu alţii. Chiar s-o fi fârşit de tot expertiza şi competenţa locală, nu mai avem nici de leac un dram de orgoliu moldovenesc şi patriotism ieşean?

Criteriile de evaluare a candidaturilor fac trimitere la contribuţia vectorului cultural la strategia de dezvoltare a urbei pe termen lung, dimensiunea europeană a oraşului, conţinutul şi densitatea cultural-artistică, capacitatea de a genera rezultate cuantificabile şi gestionarea unui buget în valori specifice. Evident, dincolo de vorbele meşteşugite despre multiculturalism, conştiinţa de sine versus conştiinţa alterităţii, o astfel de strategie concretă ar presupune destul pragmatism şi preţiozitate, articulate complementar şi consecvent strategiei de dezvoltare generală a urbei. Ştiind însă ce e cu această „strategie de dezvoltare economico-socială durabilă a municipiului Iaşi Orizont 2020”, pare greu de crezut că i s-ar putea aplica o proiecţie strict culturală. În fond, oficial, urbea nici nu mai are, validat, de ani buni, noul Plan Urbanistic General, nu mai are nici Registrul verde, ce mai vorbim de strategii şi alte alea ale Culturii…

Sigur, se va replica din nou, tot de către optimiştii incurabili, cum că nici ceilalţi aspiranţi creştini din Cluj Napoca, Timişoara, Braşov, Craiova ori Arad, nu-s mai bine pregătiţi pentru a depune un astfel de proiect strategic, coerent şi bine închegat, până în 10 octombrie ac. Ca şi cum scuza că nu suntem singuri, ne-ar face pe toţi mai deştepţi…

Cert este că atunci când nu ştii unde vrei să ajungi, sigur nimereşti în altă parte, de regulă prin locurile în care mână omului nu a pus niciodată picioru’, ca-n vorba lui Nastratin: dacă nema putirinţă, geaba chichirez gâlceava!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*